ciudăsubstantiv
ciu-dă
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment de supărare, de nemulțumire sau de invidie față de cineva sau de ceva.
„Îi era ciudă că prietenul lui a luat nota mai mare."
substantiv feminin
2Mânie, necaz, supărare (în unele expresii).
„De ciudă, a trântit ușa."
Gramatică
Se folosește adesea în construcții cu verbul 'a-i fi' (îmi e ciudă) sau cu prepoziția 'de' (de ciudă).
Expresii și locuțiuni
a-i fi ciudă (pe cineva) — a fi invidios sau supărat pe cineva
de ciudă — din cauza supărării sau a invidiei
Etimologie
Din slavă (veche) 'čuda' (minune, ciudățenie), cu sensuri dezvoltate în română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'd' și 'ă' la final: 'ciudă', nu 'ciuda' (forma articulată este 'ciuda'). Atenție la diacritice: 'ciudă' cu 'ă'.