răbojiverb
ră-bo-ji
Definiții
verb tranzitiv
1A face crestături sau semne pe un băț (răboj) pentru a însemna socoteala, numărul sau cantitatea; a însemna prin crestături.
„Ciobanul răbojea numărul oilor pe un băț."
verb tranzitiv
2A însemna, a nota ceva într-un mod simplu, pentru a ține evidența.
„Negustorul răbojea datoriile clienților pe o scândurică."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, persoana a III-a singular: răbojește; participiu: răbojit. Forme: eu răbojesc, tu răbojești, el răbojește.
Expresii și locuțiuni
a răboji (ceva) în minte — a ține minte, a reține ceva important
Etimologie
Din substantivul 'răboj' (băț cu crestături), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'j' înainte de 'i': răboji, nu 'raboji' sau 'răboși'.