pufăiverb
pu-făi
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete scurte și sacadate, prin expirarea aerului pe gură sau pe nas, de obicei în semn de efort, supărare sau oboseală.
„Bunicul pufăia din pipă în timp ce citea ziarul."
verb intranzitiv
2A scoate fum (de țigară, pipă etc.) în guri mici și repezi.
„El pufăia nervos din țigară."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pufăi, tu pufăi, el pufăie, noi pufăim, voi pufăiți, ei pufăie. Participiu: pufăit. Gerunziu: pufăind.
Expresii și locuțiuni
a pufăi din pipă — a fuma pipa, scoțând fum în jeturi scurte
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul scos.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: pufăi, nu pufai. Atenție la diacritice: pufăi (cu ă).