gâfâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › gâfâi

gâfâiverb

gâ-fâi

Definiții

verb intranzitiv

1A respira greu și zgomotos, cu întreruperi, din cauza efortului, oboselii sau emoției.

„După ce a urcat scările în fugă, a început să gâfâie."

verb intranzitiv

2A scoate sunete sacadate, asemănătoare respirației grele, despre animale (mai ales câini) sau chiar despre obiecte în mișcare.

„Câinele gâfâia de căldură, cu limba scoasă."

Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a 3-a singular: gâfâie. Participiul: gâfâit. Gerunziu: gâfâind.

pufăisui flarăsufla greuhârâi

respira ușorrăsufla liniștit

a gâfâi ca un câine — a respira foarte greu, cu zgomot, de obicei după efort intens

Formă onomatopeică, probabil din rădăcina 'gâf' care imită sunetul respirației grele.

Se scrie corect: Se scrie cu â după g, nu cu î: gâfâi, nu gîfîi. Atenție la diacritice: â și î.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.