prosternaverb
pros-ter-na
Definiții
verb reflexiv
1A se arunca cu fața la pământ în semn de adorație, respect sau supunere (în fața unei divinități sau a unei persoane importante).
„Credincioșii se prosternează în fața altarului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (mă prosternez, te prosternezi, se prosternează). Participiul: prosternat.
Expresii și locuțiuni
a se prosterna în fața cuiva — a se umili excesiv în fața unei persoane, a-i arăta supunere totală
Etimologie
Din franceză prosterner, latină prosternare.
Se scrie corect: Se scrie prosterna, nu pro-sterna sau prosterna (cu un singur r). Atenție la diacritice: prosternă, prosternat.