predestinaverb
pre-des-ti-na
Definiții
verb tranzitiv
1A hotărî dinainte soarta sau destinul cuiva; a destina din naștere sau dinainte pentru un anumit scop.
„Se spune că destinul l-a predestinat să devină un mare artist."
verb tranzitiv
2A stabili dinainte, a fixa în mod inevitabil (despre evenimente, întâmplări).
„Circumstanțele l-au predestinat să urmeze cariera tatălui său."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: predestinat. Gerunziu: predestinând. Conjugare: eu predestinez, tu predestinezi, el/ea predestinează, noi predestinăm, voi predestinați, ei/ele predestinează.
Antonime
întâmplaaleatoriu
Expresii și locuțiuni
a fi predestinat (pentru ceva) — a avea un destin stabilit dinainte pentru un anumit scop sau rol
Etimologie
Din franceză prédestiner, latină praedestinare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'predistina'. Atenție la grupul 'ea' din formele de prezent: predestinează, nu predestineză.