întâmplaverb
în-tâm-pla
Definiții
verb reflexiv
1A se produce, a se petrece, a avea loc (despre evenimente, fapte, situații) fără o cauză clară sau planificată.
„S-a întâmplat un accident pe stradă."
verb reflexiv impersonal
2A se nimeri, a se ivi (despre ocazii, situații) în mod neașteptat.
„Se întâmplă să plouă tocmai când plecăm."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (mă întâmpl, te întâmpli, se întâmplă). La persoana a III-a singular se folosește impersonal: se întâmplă. Participiul: întâmplat. Gerunziu: întâmplându-se.
Expresii și locuțiuni
ce s-a întâmplat? — întrebare despre un eveniment recent, adesea neașteptat
să nu se întâmple ceva — expresie de îngrijorare, dorința de a evita un eveniment negativ
Etimologie
Din latină *intemplare, derivat din templum (templu, loc sacru), cu sensul de 'a se petrece sub semnul destinului'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: întâmpla (nu întîmpla). Atenție la diacritice: â și ă.