sortiverb
sor-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A alege sau a separa obiecte, persoane sau date după anumite criterii; a aranja în ordine.
„Profesoara a sortit lucrările elevilor după note."
verb tranzitiv
2A distribui sau a împărți ceva în categorii sau clase.
„La fabrică, muncitorii sortează merele după mărime."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (sortesc, sortești, sortește). Participiul: sortit. Gerunziu: sortind.
Expresii și locuțiuni
a-și sorti pașii — a merge cu grijă, alegând unde să calce
Etimologie
Din franceză sortir, italiană sortire, latină sortiri (a trage la sorți, a alege).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 't', nu 'sorți' (care este pluralul substantivului 'sorț'). Atenție la diacritice: 'sorti' nu are diacritice.