poruncitoradjectiv
po-run-ci-tor
Definiții
adjectiv
1Care poruncește, care dă ordine cu autoritate; imperativ, autoritar.
„Tonul lui poruncitor nu lăsa loc de discuții."
adjectiv
2Care exprimă o poruncă, o comandă; cu caracter de ordin.
„Gestul poruncitor al profesorului i-a făcut pe elevi să se așeze."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: poruncitor, poruncitoare, poruncitori, poruncitoare.
Expresii și locuțiuni
cu glas poruncitor — într-un mod autoritar, care nu admite replică
Etimologie
Din verbul a porunci + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p' și cu 'c' înainte de 'i': poruncitor. Nu confunda cu 'poruncitor' (greșit) sau 'poruncitor' (greșit).