poftăsubstantiv
pof-tă
Definiții
substantiv feminin
1Dorință puternică de a mânca sau de a bea ceva anume.
„După plimbare, am o poftă teribilă de o pizza."
substantiv feminin
2Dorință sau înclinație naturală pentru o activitate, un lucru sau o persoană.
„Are poftă de citit în fiecare seară."
substantiv feminin
3În expresii, poate însemna chef, dispoziție sau interes.
„Nu am poftă de glume acum."
Gramatică
Se folosește frecvent cu verbul 'a avea' (a avea poftă). Pluralul este rar folosit, dar corect.
Antonime
dezgustsaturațieindiferență
Expresii și locuțiuni
Poftă bună! — Formulă de politețe rostită înainte de masă, pentru a ura cuiva să-i placă mâncarea.
A-i trece cuiva pofta — A-și pierde interesul sau dorința pentru ceva, de obicei după o experiență neplăcută.
A-și face pofta — A-și satisface o dorință, de obicei culinară.
Etimologie
Din slavă veche 'pъtъ' sau din bulgară 'пофта' (pofta), cu sensul de 'dorință'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și 'ă' la final: poftă, nu 'pofta' fără diacritice. Atenție la forma articulată: 'pofta' (fără 'ă' la final).