apetitsubstantiv
a-pe-tit
Definiții
substantiv neutru
1Dorință naturală de a mânca; poftă de mâncare.
„După plimbare, copiii au mâncat cu mult apetit."
substantiv neutru
2Figurat: dorință sau înclinație puternică pentru ceva (cunoaștere, lectură, aventură).
„Are un mare apetit pentru lectură."
Gramatică
În forma articulată: apetitul; pluralul este rar folosit, dar corect: apetite.
Sinonime
poftădorințălăcomie
Antonime
dezgustaversiunedispreț
Expresii și locuțiuni
a-și trezi apetitul — a-și face poftă de mâncare
apetit de cunoaștere — dorință intensă de a învăța
Etimologie
Din franceză appétit, latină appetitus.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' și un singur 't': apetit, nu 'appetit' sau 'apetitt'.