interessubstantiv
in-te-res
Definiții
substantiv neutru
1Stare de curiozitate sau de atenție față de ceva sau cineva; dorința de a afla, de a cunoaște sau de a se ocupa de ceva.
„Elevii au manifestat un mare interes pentru lecția de astronomie."
substantiv neutru
2Avantaj, beneficiu sau profit material sau moral pe care cineva îl urmărește.
„Fiecare om își apără propriile interese."
substantiv neutru
3Sumă de bani plătită pentru folosirea unui împrumut sau a unui capital.
„Banca percepe un interes anual de 5% pentru credite."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'interese' (nu 'interesuri'). Articulat hotărât: 'interesul'. Se folosește frecvent cu prepoziția 'pentru' (interes pentru) sau cu verbul 'a avea' (a avea interes).
Sinonime
atențiecuriozitatepreocuparebeneficiuprofitavantaj
Antonime
dezinteresindiferențăneatențiepierdere
Expresii și locuțiuni
a avea interes — a fi interesat, a urmări un avantaj personal
în interesul cuiva — pentru binele sau avantajul cuiva
a-și apăra interesele — a-și proteja avantajele sau beneficiile
Etimologie
Din franceză 'intérêt', care provine din latină 'interest' (este important, interesează).
Se scrie corect: Se scrie 'interes', nu 'interes' cu 'e' dublu sau 'interes' cu 'i' la început. Atenție la plural: 'interese', nu 'interesuri'.