plutuiverb
plu-tu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A sta la suprafața unui lichid, fără a se scufunda; a se menține pe apă.
„Bucățile de lemn plutesc pe apă."
verb intranzitiv
2A se mișca în aer, a pluti în aer, a fi purtat de vânt.
„Norii plutesc pe cer."
verb intranzitiv
3A se deplasa lin, fără efort, ca și cum ai pluti.
„Barca plutea în derivă pe lac."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: plutit. Gerunziu: plutind. Imperfect: pluteam, pluteai, plutea, pluteam, plutați, pluteau.
Expresii și locuțiuni
a pluti în aer — a fi în aer, a fi suspendat (despre obiecte, mirosuri, idei)
a pluti în derivă — a se deplasa fără direcție, lăsat la voia întâmplării
Etimologie
Din slavă pluti (a naviga), înrudit cu latina pluit (a ploua) – sensul de bază fiind 'a curge'.
Se scrie corect: Se scrie 'plutui' cu 'u' după 't', nu 'plutii' – forma corectă la infinitiv este 'a plutui', iar la persoana I singular prezent: 'eu plutesc' (nu 'plutui' ca verb la infinitiv).