plutiverb
plu-ti
Definiții
verb intranzitiv
1A se menține la suprafața unui lichid sau în aer, fără să se scufunde sau să cadă.
„Bărcile plutesc pe lac."
verb intranzitiv
2A se deplasa lin, fără efort, purtat de un curent de aer sau de apă.
„Frunzele plutesc în vânt."
verb intranzitiv
3Figurat: a fi într-o stare de visare sau de fericire, a se simți ușor.
„După vestea bună, plutea de bucurie."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: plutit. Gerunziu: plutind. Imperfect: pluteam, pluteai, plutea, pluteam, plutați, pluteau.
Expresii și locuțiuni
a pluti în aer — a fi prezent în atmosferă, a se simți în aer (despre mirosuri, sentimente)
a pluti pe val — a se bucura de succes, a fi în avantaj
Etimologie
Din latină *plutire, derivat din pluteus (plută, platformă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'pl', nu 'pluti' cu 'o' (greșit: 'ploti').