plângărețadjectiv
plân-gă-reț
Definiții
adjectiv
1Care plânge des sau ușor, care are tendința de a plânge; care exprimă tristețe sau durere.
„Copilul plângăreț a fost mângâiat de mamă."
adjectiv
2Care are un sunet sau un ton care sugerează plânsul, jalnic, tânguitor.
„Vioara scotea un sunet plângăreț."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: plângăreață, plural feminin: plângărețe.
Expresii și locuțiuni
a fi plângăreț — a avea tendința de a plânge ușor, a fi sensibil la tristețe
Etimologie
Din verbul a plânge + sufixul -ăreț.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după g: plângăreț, nu plângăreț. Atenție la diacritice: plângăreț, nu plangaret.