pironiverb
pi-ro-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a fixa ceva cu piroane (cuie) sau a bate în cuie
„Tâmplarul a pironit scândurile de gard."
verb reflexiv
2a rămâne nemișcat, a se opri locului (de obicei de uimire sau teamă)
„S-a pironit în fața ușii când a văzut surpriza."
verb tranzitiv figurat
3a fixa cu privirea sau a ține pe cineva într-o anumită stare
„Îl pironise cu privirea, făcându-l să se simtă inconfortabil."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: pironit. Gerunziu: pironind. Imperfect: pironeam. Perfect simplu: pironii.
Expresii și locuțiuni
a pironi cu privirea — a privi fix, fără a clipi, de obicei cu intensitate
a rămâne pironit — a rămâne nemișcat, paralizat de emoție sau surpriză
Etimologie
Din slavă (veche) *pironiti, derivat din piron (cui).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: pironi (nu 'pironii' la infinitiv). Atenție la diacritice: pironi, nu 'pironi' fără diacritice.