țintuiverb
țin-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A fixa ceva cu ținte, cuie sau piroane; a bate în cuie.
„Țintuiește tabloul pe perete cu două cuie."
verb tranzitiv
2A privi fix, a se uita țintă la cineva sau ceva.
„Îl țintuia cu privirea, fără să clipească."
verb tranzitiv
3A imobiliza pe cineva, a-l face să rămână nemișcat (de obicei din cauza unei emoții puternice).
„Vestea l-a țintuit locului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu țintuiesc, tu țintuiești, el țintuiește, noi țintuim, voi țintuiți, ei țintuiesc. Participiul: țintuit. Gerunziu: țintuind.
Expresii și locuțiuni
a țintui cu privirea — a privi intens, fără a întoarce privirea
a rămâne țintuit locului — a rămâne nemișcat de uimire sau frică
Etimologie
Din țintă + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: țintui, nu țîntui. Atenție la diacritice: țintui, nu tintui.