pieriverb
pie-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A dispărea, a înceta să mai existe; a muri (adesea în mod tragic sau prematur).
„Civilizațiile antice au pierit în negura timpului."
verb intranzitiv
2A se stinge, a se distruge (despre ființe, plante, lucruri).
„Floarea a pierit din cauza înghețului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul 'a pieri'). Se conjugă: eu pier, tu pieri, el piere, noi pierim, voi pieriți, ei pier. Participiul: pierit. Gerunziu: pierind.
Expresii și locuțiuni
a pieri de foame — a muri din cauza lipsei de hrană; a fi extrem de flămând
a pieri din peisaj — a dispărea dintr-un loc, a nu mai fi văzut
Etimologie
Din latină *perire*, forma populară a lui *perire* (a pieri, a muri).
Se scrie corect: Se scrie 'pieri', nu 'pieri' cu 'e' dublu sau 'pierii'. Atenție la forma de persoana a II-a singular: 'tu pieri' (nu 'tu pierii').