dispăreaverb
dis-pă-rea
Definiții
verb intranzitiv
1A înceta să mai existe, a nu mai fi vizibil sau prezent; a se face nevăzut.
„Soarele a dispărut după nori."
verb intranzitiv
2A pleca fără urmă, a se pierde fără a se ști unde se află.
„Băiatul a dispărut de acasă de două zile."
verb intranzitiv
3A înceta să mai existe într-un anumit loc sau context, a se stinge.
„Zgomotul a dispărut treptat."
Gramatică
Verb de conjugarea a 2-a (tipul a apărea). Conjugare: eu dispar, tu dispari, el dispare, noi dispărem, voi dispăreți, ei dispar. Participiu: dispărut. Gerunziu: dispărând. Imperfect: dispăream.
Expresii și locuțiuni
a dispărea de pe fața pământului — a înceta să mai existe complet, a fi distrus total
a-i dispărea cuiva pământul de sub picioare — a-și pierde echilibrul sau siguranța, a fi copleșit de o situație
Etimologie
Din latină *disparere* (a înceta să fie vizibil), format din prefixul dis- + parere (a apărea).
Se scrie corect: Se scrie cu â după dis-: dispărea, nu disparea. Atenție la diacritice: â, nu î.