ovaționaverb
o-va-ți-o-na
Definiții
verb
1a aplauda cu entuziasm, a aclama pe cineva sau ceva, manifestând apreciere sau admirație
„Publicul a ovaționat în picioare la finalul spectacolului."
Gramatică
verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent; formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea' (a ovaționat)
Expresii și locuțiuni
a ovaționa în picioare — a aplauda stând în picioare, semn de mare apreciere
Etimologie
din franceză 'ovationner', derivat din latină 'ovatio' (ovație)
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'a', nu 'ovaționa' cu 'ț' simplu; atenție la diacritice: 'ovaționa' (cu 'ț' și 'a' final).