substantiv neutru
1Locuință mică și simplă, adăpost provizoriu sau permanent, construit din lemn, piatră sau chirpici, specifică zonelor rurale sau de munte.
„Ciobanul s-a retras la otacul lui din munte pentru vară."
substantiv neutru
2Învechit: casă țărănească modestă, gospodărie sătească.
„În bătrâni, otacul era locul unde se adunau toți membrii familiei."