palatsubstantiv
pa-lat
Definiții
substantiv neutru
1Clădire mare și somptuoasă, reședință a unui suveran, a unui demnitar sau a unei persoane importante.
„Regele locuia într-un palat impunător."
substantiv neutru
2Partea superioară a cavității bucale, formată din os și mucoasă.
„Când mănânci prea repede, îți poți arde palatul."
Gramatică
La plural, articulat: palatele. Sensul anatomic este adesea folosit cu articol hotărât: palatul.
Sinonime
castelreședințăcetate (în sens figurat)
Expresii și locuțiuni
a avea palat fin — a fi pretențios la mâncare, a distinge gusturi subtile
Etimologie
Din latină palatium, prin intermediul limbii franceze palais.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'l' și cu 'a' la început: palat, nu 'palat' cu 'll' sau 'palat' cu 'e'.