conacsubstantiv
co-nac
Definiții
substantiv neutru
1Locuință țărănească sau casă boierească de la țară, de obicei cu anexe gospodărești.
„Bunicii locuiesc într-un conac vechi, cu prispa plină de flori."
substantiv neutru
2În evul mediu, reședință boierească fortificată sau simplă, specifică Țărilor Române.
„Muzeul este amenajat într-un conac din secolul al XVII-lea."
Gramatică
Articol nehotărât: un conac. Pluralul: două conace. Se folosește frecvent cu sensul de locuință rurală.
Sinonime
cătunreședințămoșiecort (rar)
Expresii și locuțiuni
a trăi la conac — a trăi la țară, într-o casă mare, de obicei cu pământ și gospodărie
Etimologie
Din turcă konak (locuință, reședință), intrat în română prin intermediul slavonei sau direct din turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'n' și un singur 'c': conac, nu 'connac' sau 'conak'.