osebiverb
o-se-bi
Definiții
verb tranzitiv
1a deosebi, a distinge, a separa
„Trebuie să osebim adevărul de minciună."
verb reflexiv
2a se deosebi, a se distinge
„El se osebește prin inteligența sa."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, formează perfectul simplu: osebii, osebiși, osebi; participiul: osebit. Se folosește mai ales în registrul literar sau arhaic.
Expresii și locuțiuni
a osebi pe cineva — a-l distinge, a-l remarca
Etimologie
Din slavă veche *osobiti* sau din latină *separare*, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 's', nu 'ossebi'. Atenție la diacritice: osebi, nu osebii (forma de perfect simplu).