ordinaverb
or-di-na
Definiții
verb tranzitiv
1A da un ordin, a porunci, a dispune cuiva să facă ceva.
„Profesorul a ordonat elevilor să iasă în curte."
verb tranzitiv
2A aranja sau a așeza într-o anumită ordine, a sistematiza.
„Bibliotecara a ordonat cărțile pe rafturi după autor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu ordonez, tu ordonezi, el ordonează. Participiul: ordonat. Gerunziu: ordonând.
Expresii și locuțiuni
a ordona o pauză — a dispune întreruperea temporară a unei activități
Etimologie
Din franceză ordonner, latină ordinare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'u' (nu 'urdina'). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el ordonează', nu 'ordina'.