Definiții
verb tranzitiv
1A turna apă clocotită peste ceva sau pe cineva, pentru a curăța, a înmuia sau a provoca o arsură ușoară.
„Bunica a opărit roșiile ca să le curețe mai ușor de coajă."
verb reflexiv
2A se arde cu apă fierbinte sau cu abur.
„S-a opărit la mână când a turnat ceaiul."
verb tranzitiv (figurat)
3A certa sau a mustra pe cineva cu asprime, a-i face o observație dură.
„Profesorul l-a opărit pe elev pentru că nu și-a făcut tema."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La perfectul simplu: opării, opăriși, opări. Participiul: opărit. Gerunziu: opărind.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: opări, nu opîri. Atenție la diacritice: opări, cu ă.