olecăiverb
o-le-căi
Definiții
verb
1a scoate sunete slabe, nearticulate, de durere sau de plâns; a se văita încet
„Bătrânul olecăia în pat, dar nu se plângea nimănui."
verb
2a vorbi încet și neclar, ca un geamăt
„Copilul olecăia ceva, dar nimeni nu-l înțelegea."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: eu olecăi, tu olecăi, el olecăie, noi olecăim, voi olecăiți, ei olecăie; participiu: olecăit
Expresii și locuțiuni
a olecăi de durere — a scoate sunete slabe de suferință
Etimologie
probabil de origine expresivă, imitând sunetele slabe de durere
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: olecăi, nu olecâi.