ocârmuiverb
o-câr-mui
Definiții
verb tranzitiv
1a conduce, a guverna, a administra un stat sau o comunitate, având autoritate asupra celorlalți
„În trecut, domnitorii ocârmuiau țara cu ajutorul sfetnicilor."
verb tranzitiv
2a dirija, a îndruma activitatea cuiva, a avea grijă de bunul mers al unui lucru
„Directorul ocârmuiește cu înțelepciune soarta școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu ocârmuiesc, tu ocârmuiești, el ocârmuiește, noi ocârmuim, voi ocârmuiți, ei ocârmuiesc. Participiul: ocârmuit. Gerunziu: ocârmuind.
Expresii și locuțiuni
a ocârmui cu mână de fier — a conduce cu autoritate strictă, fără milă
Etimologie
Din slavă veche okrmiti, okrmljati, cu sensul de 'a hrăni, a îngriji', apoi 'a conduce'.
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: ocârmui, nu ocîrmui. Atenție la forma de persoana a III-a singular: ocârmuiește, nu ocârmuie.