obtura - definiție, sinonime, exemple

DEX › obtura

obturaverb

ob-tu-ra

Definiții

verb tranzitiv

1A astupa, a închide o deschidere, un canal, o cavitate, umplând-o cu un material potrivit.

„Dentistul a obturat măseaua cariată cu plombă."

verb tranzitiv

2A bloca sau a împiedica trecerea printr-un tub, conductă sau orice spațiu gol.

„Resturile de mâncare au obturat chiuveta din bucătărie."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme la prezent: obturez, obtu-rezi, obturează. Participiul: obturat. Gerunziu: obturând.

a obtura un dinte — a plomba un dinte cariat

Din franceză obturer, latină obturare.

Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu un singur 't': obtura, nu 'obtura' cu 'b' dublu sau 'optura'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.