obligaverb
o-bli-ga
Definiții
verb tranzitiv
1A impune cuiva o obligație, a sili sau a constrânge pe cineva să facă ceva.
„Profesorul ne-a obligat să citim cartea până la final."
verb tranzitiv
2A face un serviciu cuiva, a fi recunoscător sau a se simți dator față de cineva.
„M-ai obligat cu ajutorul tău."
Gramatică
Verb de conjugarea I, la infinitiv: a obliga. Participiu: obligat. Gerunziu: obligând. Conjugare: eu oblig, tu obligi, el obligă, noi obligăm, voi obligați, ei obligă.
Expresii și locuțiuni
a obliga pe cineva (cu ceva) — a face un serviciu cuiva, a-l face dator de recunoștință
Etimologie
Din latină obligare, prin intermediul franceză obliger.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b', nu cu 'v': obliga, nu 'ovliga'. Atenție la accent: obligá (pe ultima silabă).