constrângeverb
con-strân-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A obliga pe cineva să facă ceva, prin forță, amenințare sau presiune morală.
„Profesorul nu trebuie să constrângă elevii să învețe pe de rost."
verb tranzitiv
2A limita libertatea de acțiune sau de alegere a cuiva.
„Regulile stricte constrâng creativitatea copiilor."
Gramatică
Plural
constrângem (noi), constrângeți (voi)
Verb de conjugarea a III-a, neregulat. Participiul: constrâns. Gerunziu: constrângând. Imperfect: constrângeam. Perfect simplu: constrânsei.
Expresii și locuțiuni
a constrânge la tăcere — a obliga pe cineva să nu vorbească, a reduce la tăcere
Etimologie
Din latină constringere, prin intermediul franceză contraindre.
Se scrie corect: Se scrie cu â după str, nu cu î: constrânge, nu constrînge. Atenție la diacritice: â, nu î.