obișnuiverb
o-biș-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să se obișnuiască cu ceva, a deprinde
„Trebuie să-l obișnuim pe copil cu ordinea."
verb reflexiv
2a se deprinde cu o anumită situație, a se acomoda
„M-am obișnuit cu noul program."
Gramatică
Conjugare: a obișnui (verb de conjugarea a IV-a). Participiu: obișnuit. Gerunziu: obișnuind.
Expresii și locuțiuni
a fi obișnuit cu — a fi deprins cu ceva, a considera normal
Etimologie
Din slavă obyknuti sau din latină *obsuēscere, influențat de slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș', nu 'ş' și cu 'i' la final: obișnui, nu obicinui.