obedientadjectiv
o-be-di-ent
Definiții
adjectiv
1Care ascultă cu supunere de cineva sau de ceva; supus, ascultător.
„Elevul obedient respectă întotdeauna regulile școlii."
Gramatică
Plural
obedienți (masc.), obediente (fem.)
Articulat
obedientul (masc. sg.), obedienta (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații (obedient, obedientă, obedienți, obediente). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi obedient față de cineva — a se supune cu ascultare cuiva
Etimologie
Din franceză obéissant, latină oboediens, -entis, participiul prezent al verbului oboedire (a asculta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'obedient' cu 'i' după 'd' (greșit: obediant). Atenție la diftongul 'ie'.