neascultătoradjectiv
ne-as-cul-tă-tor
Definiții
adjectiv
1Care nu ascultă de sfaturi, de ordine sau de reguli; neascultător de părinți, de profesori sau de lege.
„Copilul neascultător a fost pedepsit de mama lui."
adjectiv
2Care nu respectă instrucțiunile sau comenzile; nesupus, recalcitrant.
„Soldatul neascultător a fost trimis la raport."
Gramatică
Adjectiv format cu prefixul negativ 'ne-' de la participiul 'ascultător'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: feminin singular 'neascultătoare', plural 'neascultători' (masc.), 'neascultătoare' (fem./neutru).
Expresii și locuțiuni
a fi neascultător ca un copil — A se comporta într-un mod capricios, neascultând de reguli.
Etimologie
Din ne- + ascultător (după modelul latin inoboediens, francez désobéissant).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't': neascultător, nu 'neascultator'. Atenție la prefixul 'ne-' care se lipește de cuvânt.