obcinăsubstantiv
ob-ci-nă
Definiții
substantiv feminin
1Munți sau dealuri cu creste rotunjite, acoperite cu pășuni, specifice regiunilor din Carpații Orientali.
„Am urcat pe obcină ca să vedem răsăritul."
substantiv feminin
2Pădure deasă de foioase sau amestec, situată pe versanții acestor munți.
„Obcina era plină de fagi și brazi."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural cu sens colectiv: obcinele.
Expresii și locuțiuni
a merge la obcină — a merge la pășunat sau la strânsul fânului în zonele montane
Etimologie
Din slavă (veche) *obcina, cu sensul de 'comun, obștesc', referitor la pășunile comune ale comunităților.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' și 'c', nu 'opcină' sau 'obțină'. Atenție la diacritice: obcină, nu obcina.