muntesubstantiv
mun-te
Definiții
substantiv masculin
1Formă de relief înaltă, cu pante repezi și vârfuri, care se ridică deasupra regiunii înconjurătoare.
„Am urcat pe munte până la cabană."
substantiv masculin
2Cantitate mare, grămadă mare de ceva.
„Are un munte de teme de făcut."
Gramatică
Articol hotărât: muntele; plural: munți; articulat plural: munții. Este un substantiv de genul masculin, cu forme regulate.
Sinonime
masivculmedeal (în anumite contexte)
Expresii și locuțiuni
a face din țânțar armăsar — a exagera o problemă mică, a o transforma în ceva mare (similar cu a face un munte dintr-o furnică).
munte de bani — o sumă foarte mare de bani.
Etimologie
Din latină mons, montis.
Se scrie corect: Se scrie 'munte', nu 'muntе' sau 'muntе'. Atenție la diacritice: 'munte' nu are diacritice, dar pluralul este 'munți' cu 'ț'.