dealsubstantiv
deal
Definiții
substantiv neutru
1Formă de relief mai înaltă decât câmpia, dar mai joasă decât muntele, cu versanți domoli.
„Am urcat pe deal ca să vedem satul de sus."
substantiv neutru
2Pământ cultivat sau teren agricol situat pe o astfel de înălțime.
„Pe dealul acesta se cultivă viță de vie."
Gramatică
La plural: dealuri. Articulat hotărât: dealul. Se folosește și cu sens figurat: 'a urca un deal' = a depăși o dificultate.
Sinonime
colinăînălțimepodișculme
Expresii și locuțiuni
a fi cu capul în nori, cu picioarele pe deal — a fi visător, dar și realist
a coborî dealul — a se liniști, a-și reveni după o perioadă agitată
Etimologie
Din latină 'dealis' sau 'dealu' (probabil din substratul dacic), atestat în română din secolul al XVI-lea.
Se scrie corect: Se scrie 'deal', nu 'de-al' sau 'de al'. Atenție la diacritice: 'deal' nu are diacritice.