păduresubstantiv
pă-du-re
Definiții
substantiv feminin
1Suprafață întinsă de teren acoperită cu copaci și alte plante, care formează un ecosistem natural.
„Am mers la plimbare prin pădure și am văzut multe animale."
substantiv feminin
2Mulțime mare de lucruri sau ființe, adunate laolaltă (sens figurat).
„O pădure de brațe se ridică în semn de salut."
Gramatică
Substantiv feminin, declinare cu articol hotărât: pădurea; genitiv-dativ: pădurii.
Sinonime
codrusilvăpăduricehățiș
Expresii și locuțiuni
a se rătăci în pădure — a se pierde, a nu mai găsi drumul
pădure fără uscături — lucru imposibil sau rar
Etimologie
Din latină *padurem, derivat din latinescul 'paludem' (mlaștină), prin intermediul limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'u' după 'd': pădure. Nu confunda cu 'padure' (fără diacritice).