nobilitaradjectiv
no-bi-li-tar
Definiții
adjectiv
1Care aparține nobilimii sau se referă la nobilime; specific nobililor.
„Titlurile nobilitare erau transmise din tată în fiu."
adjectiv
2Care conferă noblețe, distincție sau caracter nobil.
„Gestul lui a avut o semnificație nobilitară."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: nobilitar, nobilitară, nobilitari, nobilitare.
Expresii și locuțiuni
titlu nobilitar — Titlu de noblețe acordat de un suveran sau de stat (ex: conte, baron, duce).
Etimologie
Din franceză nobilitaire, derivat din latină nobilitas (noblețe).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'l'? Nu! Corect este 'nobilitar', nu 'nobilitar' cu 'll'. Atenție la terminația '-ar', nu '-ari' la singular.