Definiții
adjectiv
1Care aparține mai multor persoane sau unui întreg grup; care este împărtășit de toți.
„Parcul este un spațiu comun al locuitorilor din cartier."
adjectiv
2Care este obișnuit, obișnuit, fără trăsături deosebite; banal.
„Este o greșeală comună printre elevi să confunde literele."
adjectiv
3Care se referă la un substantiv care denumește o ființă sau un lucru din aceeași categorie (în gramatică).
„Cuvântul 'carte' este un substantiv comun."
Gramatică
Plural
comuni (masc.), comune (neutru/fem.)
Articulat
comunul (neutru), comunii (masc. pl.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: comun, comună, comuni, comune.
Expresii și locuțiuni
bun comun — bun care aparține întregii comunități
numitor comun — element care unește mai multe lucruri sau persoane