nobiladjectiv
no-bil
Definiții
adjectiv
1Care aparține nobilimii, care are titlu de noblețe; de origine aristocratică.
„Familia nobilă locuia într-un castel impunător."
adjectiv
2Care are o conduită morală înaltă, generos, demn, mărinimos.
„Fapta lui nobil a fost apreciată de toți colegii."
substantiv masculin
3Persoană care face parte din nobilime, aristocrat.
„Nobilul a participat la balul de la curte."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: nobil (masc. sg.), nobilă (fem. sg.), nobili (masc. pl.), nobile (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a avea un suflet nobil — a fi bun, generos, cu calități morale înalte
Etimologie
Din latină nobilis, prin intermediul limbii franceze (noble).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' simplu, nu 'nobill' sau 'nobilu'. Atenție la diacritice: 'nobil' nu are diacritice, dar formele flexionare au: 'nobilă', 'nobili'.