Definiții
substantiv masculin
1Persoană care aparținea clasei de jos a societății în Roma antică, neavând privilegiile patricienilor.
„În Roma antică, plebeii luptau pentru drepturi egale cu patricienii."
substantiv masculin
2Persoană de origine modestă, fără titluri nobiliare, considerată de rând sau de condiție socială inferioară.
„Deși era un om bogat, se comporta ca un simplu plebeu."
adjectiv
3Care aparține plebei sau se referă la aceasta; de rând, vulgar, lipsit de distincție.
„Gusturile lui erau considerate plebee de către aristocrați."
Se scrie corect: Se scrie cu 'eu' la final, nu 'eul' sau 'eiu'. Atenție la diacritice: plebeu, nu plebeu fără accent.