mortaladjectiv
mor-tal
Definiții
adjectiv
1Care este supus morții, care poate muri; opusul lui nemuritor.
„Toate ființele vii sunt muritoare."
adjectiv
2Care provoacă moartea; letal, fatal.
„A suferit o rană mortală în accident."
substantiv masculin
3Om, ființă umană (adesea cu sens general).
„Un simplu muritor nu poate înțelege tainele universului."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: mortal (masc. sg.), mortală (fem. sg.), mortali (masc. pl.), mortale (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi în pericol mortal — a fi în situație de viață și de moarte
dușman mortal — inamic care urmărește distrugerea cuiva
Etimologie
Din latină mortalis, de la mors, mortis (moarte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și 'a' în prima silabă: mor-tal. Nu confunda cu 'mortal' (greșit) sau 'mortal' (fără diacritice).