nemuritoradjectiv
ne-mu-ri-tor
Definiții
adjectiv
1Care nu moare, care trăiește veșnic; care nu poate muri.
„În mitologie, zeii sunt ființe nemuritoare."
adjectiv
2Care dăinuie peste veacuri, care nu se uită; veșnic, etern.
„Opera lui Eminescu este nemuritoare."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: nemuritor (masc. sg.), nemuritoare (fem. sg., neutru pl.), nemuritori (masc. pl.).
Expresii și locuțiuni
faimă nemuritoare — faimă care durează pentru totdeauna
Etimologie
Din ne- + muritor (derivat din verbul a muri).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ne-' prefix, fără cratimă: nemuritor, nu 'ne-muritor'.