muritorsubstantiv
mu-ri-tor
Definiții
substantiv masculin
1Ființă care este supusă morții, care are viață limitată; om (în opoziție cu zeii sau cu ființele nemuritoare).
„Toți muritorii sunt egali în fața morții."
adjectiv
2Care este supus morții, care poate muri; trecător, efemer.
„Viața muritoare este plină de încercări."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: o ființă muritoare).
Expresii și locuțiuni
simplu muritor — om obișnuit, fără puteri sau calități deosebite
Etimologie
Din latină mortorius, derivat din mors, mortis (moarte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm' și cu 'o' în final: muritor, nu 'muritur'.