veșnicadjectiv
veș-nic
Definiții
adjectiv
1Care nu are sfârșit, care durează pentru totdeauna; etern, nemuritor.
„Se spune că dragostea adevărată este veșnică."
adjectiv
2Care se repetă neîncetat, care nu se termină (adesea cu sens negativ).
„M-am săturat de veșnicele întârzieri ale trenului."
Gramatică
Plural
veșnici (masc.), veșnice (fem./neutru)
Articulat
veșnicul (masc. sg.), veșnica (fem. sg.)
Adjectiv cu forme flexionare regulate; se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
odihnă veșnică — Expresie folosită în context religios pentru a desemna liniștea sufletului după moarte.
veșnicia s-a născut la sat — Expresie ironică despre caracterul conservator și neschimbător al satului românesc.
Etimologie
Din slavă veštĭnŭ, de la veštĭ (lucru, fapt), cu sensul de 'care ține de veac'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'i' după 'v': veșnic, nu 'vesnic' sau 'veșnic' (cu 'â' greșit).