mirosiverb
mi-ro-si
Definiții
verb tranzitiv
1A percepe sau a simți un miros prin intermediul organelor olfactive (nasul).
„Am mirosit florile din grădină."
verb intranzitiv
2A avea un anumit miros; a răspândi o anumită aromă sau duhoare.
„Mâncarea miroase foarte bine."
verb reflexiv
3A se simți sau a se percepe pe sine (în special cu referire la mirosul propriu).
„Se mirosea a fum în toată casa."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul mirosi). Conjugare: eu miros, tu miroși, el/ea miroase, noi mirosim, voi mirosiți, ei/ele miros. Participiu: mirosit. Gerunziu: mirosind.
Expresii și locuțiuni
a mirosi a ceva — a avea un miros specific, a sugera ceva prin miros
a mirosi pericolul — a intui sau a simți un pericol iminent
Etimologie
Din latină *odorare* sau *mirus* (cu sensul de 'a simți miros'), influențat de slavă; forma românească provine din latinescul *odorare* cu disimilare.
Se scrie corect: Se scrie corect 'mirosi' cu un singur 'r' și cu 's' (nu 'miroși' la infinitiv). Atenție la conjugare: 'tu miroși' cu 'și'.