duhniverb
duh-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A răspândi un miros (de obicei neplăcut, greu sau înțepător); a mirosi urât.
„În pivniță duhnea a mucegai."
verb intranzitiv
2A emana un miros caracteristic, a mirosi într-un anumit fel (de obicei cu determinări).
„Mâncarea duhnea a usturoi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu duhnesc, tu duhnești, el duhnește, noi duhnim, voi duhniți, ei duhnesc. Participiu: duhnit. Gerunziu: duhnind.
Expresii și locuțiuni
a duhni a ceva — a avea mirosul specific al acelui lucru, de obicei neplăcut
Etimologie
Din slavă (veche) dъchnǫti, confer bulgară duhna, sârbă duhnuti.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 'd', nu 'duni'. Atenție la diacritice: duhni, nu 'duhni' fără diacritice.