meșteșugiverb
meș-te-șu-gi
Definiții
verb tranzitiv
1A face sau a realiza ceva cu îndemânare, cu pricepere, folosind tehnici sau procedee speciale.
„Bunicul meșteșugește oale de lut cu mâinile sale pricepute."
verb intranzitiv
2A lucra cu iscusință, a se ocupa de o activitate manuală sau artistică.
„El meșteșugește în atelierul său toată ziua."
verb reflexiv
3A se preface, a se comporta cu viclenie sau cu ipocrizie.
„Se meșteșugește să pară nevinovat, dar toți îi cunosc intențiile."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu meșteșugesc, tu meșteșugești, el/ea meșteșugește, noi meșteșugim, voi meșteșugiți, ei/ele meșteșugesc. Participiul: meșteșugit. Gerunziu: meșteșugind.
Expresii și locuțiuni
a meșteșugi ceva — a face ceva cu îndemânare, a aranja cu pricepere
a se meșteșugi — a se preface, a se da deștept
Etimologie
Din slavă veche *mĭštĭšti sau din bulgară veche, legat de cuvântul 'meșteșug' (meserie, artă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e' și cu 'g' înainte de 'i': meșteșugi. Nu confunda cu 'meșteșug' (substantiv).