iscusitadjectiv
is-cu-sit
Definiții
adjectiv
1Care este priceput, dibaci, abil într-o anumită activitate; care dă dovadă de îndemânare.
„El este un meșter iscusit în prelucrarea lemnului."
adjectiv
2(Despre acțiuni, vorbe) Care arată pricepere, subtilitate, ingeniozitate.
„A găsit o soluție iscusită pentru a rezolva problema."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: iscusită, plural feminin: iscusite.
Antonime
neîndemânaticstângacinepriceput
Expresii și locuțiuni
a fi iscusit la minte — a fi inteligent, inventiv
Etimologie
Din slavă veche iskusiti (a încerca, a proba), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'iscusit' cu 'â' sau 'î'.